Lost Inside Myself

                Pierdut printre incursiuni de ganduri fara sens,
                  Am reusit s-astern pe foaia alba inca un vers...
              Pixu' e-albastru, da' lasa pe hartie urme de  sange.
          Vad stele cum se sting in jurul meu,
                     Inima-mi plange,
                       Sufletul mi se frange,
                   Spiritul muribund mi se zbate-ntr-o baie de sange.
                          E razboi...
                      Ganduri nebune ratacesc prin transeele creierului meu, 

                   Printre procese de constiinta si principii,
              Printre dorinte si regrete,
         Unele asociate cu umbre ale unor fete de mult uitate,
             Ale unor persoane candva dragi. 

       Ma lupt cu mine
         Desi stiu ca nu-i bine
               Nu pot sa tac...
            Am ajuns in situatia-n care nu mai stiu ce sa fac
         Am nevoie de ajutor, dar nu-l accept
       Stiu ca pot face fata singur,
         Sau cel putin am putut pana-acum;
       Recent am devenit cam nesigur.
           Am adoptat ca stil de viata un pesimism optimist,
                Tradus de unii ca realism.
             Eu il numesc nepasare.
          Dar cu cat sunt mai nepasator,
        Cu atat ma doare mai tare;
       Totusi de fiecare data cand cad,
    Ma ridic si stau in picioare.
       Stau drept in bataia vantului, nu ma feresc,
           Nu-mi este frica,
               Dar am regrete pentru cei ce cad
                   Si nu se mai ridica...
                        Am tot felul de intentii bune,
                     Finalizate prin fapte rele
                  Totusi, sunt ale mele
                    Si ma mandresc cu ele...
              Si printre toate astea si multe altele apare ea,
          Ca o raza de soare,
             Ca o zi de primavara dupa o iarna grea,
                  O bucurie pentru inima mea mohorata...

UN PAS MIC, DAR CONSIDERABIL SPRE O VIATA MAI BUNA